Category Archives: Referinţe critice

Eugen Mircea, un romantic

Strânsa afinitate dintre muzică şi pictură postulate de Schiller şi Novalis a anticipat noţiunile romantic de sinestezie aşa cum le-a sesizat Baudelaire în opera lui Delacroix: „Aceste minunate acorduri de culoare ne sugerează deseori idea de melodie şi de armonie”. … Continue reading →

Posted in Referinţe critice | Tagged admirator, afinitate, anotimpuri, armonie, artist, atenţie, colorit, creaţie, critică, emoţie, exuberant, familie peisaj, frumuseţe, iluzie, imaginar, inimă, lăuntrică, lumină, melodie, mitic, muzică, natură, neobosit, originalitate, paradisiac, pictură, romantic, spaţiu, valori, vizibil | Comentariile sunt închise

Afinităţi elective

Eugen Mircea, personaj aflat mereu între două drumuri, foarte importante, se înţelege, febril şi asumându-şi o stare de fertilă precipitare, află totuşi răgazul clipelor de reflecţie în atelierul din Armeană sau în cel de la Bârnova. Pictura pare a fi … Continue reading →

Posted in Referinţe critice | Tagged acuarele, afinităţi, areal, atmosferă, bucurie, cântec, colorată, critică, drumuri, febril, frontoane, germanic, întâlnire, lejeritate, notă, ochiuri, personaj, poet, privelişti, rafinat, recuzită, secole, Sighişoara, sirenă, suprafeţe, tehnică, timp, toamnă, transparenţe, valuri, vechi, vrajă | Comentariile sunt închise

Acuarela – o şoaptă divină

Tăcut, grav, rezervat, colegul meu EUGEN MIRCEA e scump la vedere. El trăieşte în lumea fluidităţilor cromatice, în care şopteşte de undeva, de departe, o amintire a unei realităţi. Transparenţa, oglindirii şi fluidităţii… O lume diafană, fulgurantă se trezeşte din … Continue reading →

Posted in Referinţe critice | Tagged acuarelă, adevăr, amintire, bine, coleg, critică, cromatic, diafană, divină, frumos, hârtie, impurităţi, lume, parfum, planşe, real, resurse, rezervat, şoaptă, şoapte, tonalităţi, val | Comentariile sunt închise

Culori îngemănate

Pe EUGEN MIRCEA l-am remarcat cu prilejul expoziţiei Filialei U.A.P. Iaşi, organizată la Bucureşti în sălile Dalles. A remarca un autor dintre 200 de pictori, graficieni, sculptori, mulţi cunoscuţi, mulţi celebri, maturi, cu experientă, este, întradevăr, un fapt ce merită … Continue reading →

Posted in Referinţe critice | Tagged acuarelă, basm, calmă, clipă, critică, cromatic, culoare, culori, execuţie, expoziţie, fluiditate, gest, graficieni, hârtie, iarnă, inovaţie, linişte, mâhnire, orbită, pământ, peisagistică, peisaje, pictori, pigment, sculptori, subiecte, surpriză, teluric, tradiţional, tristeţe, ulei | Comentariile sunt închise

Lirism şi sentiment în acuarelă

Într-o celebră dispută dintre neoclasicul David marcat de rigorile Şcolii de la Roma, şi romanticul Delacroix, privind prioritatea desenului sau al culorii, ultimul a decis că va deschide o Academie pe uşa căreia va scrie Academie de desen, dar din … Continue reading →

Posted in Referinţe critice | Tagged acuarelă, ansamblu, armonie, artă, autohton, celebru, context, critică, culoare, desen, dispută, grafică, lirism, neoclasic, prioritate, reacţie, românesc, sentiment, tehnici, tonuri, transparenţe, unghi | Comentariile sunt închise

Acuarelele lui Eugen Mircea

Acuarelei i-a fost dată o singură şansă — ireversibilitatea. Acuarelistul, specie rară între celelalte, nu are voie să greşească: dacă a greşit, trebuie să distrugă. Cum să nu te uiţi, deci, cu samariteană admiraţie la artistul care întruchipează reuşita dintr-un … Continue reading →

Posted in Referinţe critice | Tagged acuarelă, apă, bucovinean, case, ceruri, critică, ecran, elemente, esenţială, geologii, humă, livezi, mal, montan, muntos, notorietate, orgoliu, pictor, râu, şansă, sculptor, serios, tehnică, transfigurare | Comentariile sunt închise

Spiritualitatea acuarelei

O expoziţie de acuarelă are, întotdeauna, un farmec aparte. Delicateţea şi rafinamentul exprimărilor în acuarelă se plasează în proximitatea onorantă a poeziei şi, deloc întâmplător, ele sunt prefaţate la vernisaj de scurte selecţii literare. Expoziţia Eugen Mircea nu a constituit … Continue reading →

Posted in Referinţe critice | Tagged acuarelă, artist, atmosferă, critică, diafan, exerciţii, expozant, expoziţie, forţă, hazard, înaintaşi, panel, plecăciune, profesionist, şansă, spiritualitate, veritabil | Comentariile sunt închise

Măiestria în zona crepusculară

Universul imagistic al pictorului Eugen Mircea este alcătuit din peisaje la margine de sat, cu căsuţe purtând povara zăpezii în atmosfera crepusculară a unei ierni care a început, dar care se mai luptă încă cu tonurile arămii ale toamnei. O … Continue reading →

Posted in Referinţe critice | Tagged amintiri, amurg, căsuţe, compoziţie, critică, expoyiţie, fertil, figurativ, forţă, imagistică, margine, maturitate, natură, obsesiv, personalitate, pioşenie, plastică, rigoare, sat, sentiment, senzaţie, tristeţe, univers, valori, zăpadă | Comentariile sunt închise

Artişti ieşeni la Sibiu

Experimentatul pictor şi, îndeosebi, notoriu acuarelist, Eugen Mircea rămâne în bună măsură consecvent cu lucrul în priză directă în vechile oraşe-cetăţi din spaţiul medieval transilvan. Sighişoara, de pildă, revine în atenţia artistului, cu acuitatea necesităţii de a intra cu fiecare … Continue reading →

Posted in Referinţe critice | Tagged acuarelist, critică, experienţă, experiment, forme, frumuseţe, imagine, istorie, lichid, logică, materie, medieval, meditaţie, paralele, pictor, reflexiv, Sighişoara, transilvan, transparenţă | Comentariile sunt închise

Iernile lui Eugen

În una din seri, ieşind pe culuarul atelierelor noastre din Armeană, Eugen Mircea îmi arată mâinile. Purtând încă semnele unei… intervenţii în natură: muncise toată ziua la curăţirea pomilor din ranch-ul său de la Bârnova. Îmi place să-ncep tableta de … Continue reading →

Posted in Referinţe critice | Tagged acuarelă, Ardeal, Bârnova, Codrii Paşcanilor, critică, dramatism, episod, iarnă, Iaşi, lirism, luminiş, măsură, moldovenesc, natal, nevoie, nobil, ordine, politeţe, seară, stil, trâmbiţă, Transilvania, uliţă atelier | Comentariile sunt închise

Căderi de lumină

Peisagist de vocaţie, Eugen Mircea prezintă în această expoziţie acuarele marcate, la modul evident, de cumulul de experienţă ce s-a realizat pe parcursul anilor. Ce îl deosebeşte pe Eugen Mircea de ceilalţi câţiva acuarelişti de renume, este, poate, nu atât … Continue reading →

Posted in Referinţe critice | Tagged acuarelist, alint, artişti, artişti ieşeni, atmosferă, cădere, case, critică, culori, Eugen Mircea, fantastic, floare, grup, lumină, măiestrie, ofrandă, peisagist, rădăcini, raţiune, realism, realitate, sensibilitate, vechi, vegetaţie | Comentariile sunt închise

Mitologie românească

La un prim nivel de lectură, acuarelele lui Eugen Mircea – recent a fost încununat cu premiul Nicolae Tonitza – sugerează cu prioritate apetenţa sa pentru satul românesc din Bucovina privit ca un fel de axis mundi. Universul îşi centrează … Continue reading →

Posted in Referinţe critice | Tagged acuarele, aparente, critică, Eugen Mircea, fanteyie, filosofie, foc, mitologie, premiu, spaţiu, templu, univers, Valentin Ciuca, vatră | Comentariile sunt închise

„Oaza de frumuseţe”

Prezenţa la Galeria de Artă „Schüller” din Mediaş a lucrărilor de pictură realizate de EUGEN MIRCEA este, fără îndoială, pentru mine un prilej de mare bucurie. Acuarelele prezentate realizează, prin plasticitatea lor, OAZA DE FRUMUSEŢE de care aminteam în titlul … Continue reading →